+40 21 222 94 17 Suport clienți Login client

THE EVOLUTION OF THE STORE – 1940-1999

1940 – 1999
Începutul societății de consum

Sfârșitul celui de-al doilea război mondial și revenirea „libertății de circulație” au văzut începutul societății moderne de consum pe care o cunoaștem astăzi. Combinați acest lucru cu ocuparea forței de muncă în creștere și un sentiment general de bucurie, formatul magazinului a început să se extindă și să se diversifice rapid. În următorii cincizeci de ani, consumatorul se va confrunta cu o abundență de opțiuni și se va îndrepta direct către o eră a excesului!

Lăsați-vă captivați de magazinele timpului cu lista noastră de redare de la sfârșitul secolului 20!

Marketuri, supermarketuri, hipermarketuri!

Lipsa de hrană în Europa, în timpul războiului, a fost cea care a creat baza pentru reduceri? Foarte posibil! Sau puterea scăzută de cumpărare a unei populații învinse a fost cea care a generat această idee în mintea fraților Albrecht? Aproape sigur! Când Théo și Karl Albrecht au preluat micul magazin de 100 m2 al mamei lor în 1946, nimeni nu se aștepta ca ei să schimbe radica lumea de retail; dar exact asta au făcut…

Cu mâinile lor forțate inițial din cauza cantităților limitate de produse, frații au fost inspirați de frugalitatea postbelică din Germania și au decis în favoarea minimalismului, decât pentru outletul modern, inovator pe care l-au sperat atunci când au preluat afacerea. Viața în Germania de după război a fost dificilă și a format modul în care frații au făcut afaceri. Ei aveau puțini bani și își puteau permite să ofere doar articole necesare, de bază. Totuși, lucrurile s-au schimbat pentru cei doi frați destul de accidental atunci când au dat peste un model de afaceri strălucit: să furnizeze articole de bază la un preț ieftin, iar oamenii vor veni. Au început să reducă costurile și deșeurile chiar de la început, iar asta a inclus eliminarea ceea ce fusese o priveliște obișnuită în magazinele alimentare până atunci: lucrătorul la tejghea. Frații Albrecht au preluat tradiția americană de autoservire, permițându-le să reducă costurile în continuare. Aceasta este o practică pe care Aldi o folosește și astăzi, având clienții care își ambalează propriile cumpărături!

Supermarketurile din Statele Unite s-au propagat rapid odată cu creșterea proprietății auto și a dezvoltării suburbane după al doilea război mondial. Câțiva ani mai târziu, au început să se dezvolte în hipermarketuri pe tot globul, împingând modelele anterioare la extrem. În Franța, lanțul de supermarketuri Carrefour a înființat primul dintre acești noi giganți în Sainte-Geneviève-des-Bois. Acest nou format a constat din 18 case automate cu benzi transportoare, 400 locuri de parcare, o stație de benzină, șiruri de cărucioare de cumpărături, o mulțime de oferte speciale și prețuri mici. Însă, mai presus de toate, produsele proaspete, alimentele, textilele și aparatele de uz casnic toate sub același acoperiș au creat combinația perfectă de alegere și confort. Experiența clienților s-a îmbunătățit pentru o populație activă care nu avea timp să piardă și dorea totul sub un singur acoperiș. Cu zilele de lucru tot mai lungi, a venit și timpul să se ia măsuri cu privire la orele de deschidere a magazinului. În 1946, lanțul de magazine „7 Eleven” a introdus primul program prelungit de la 7:00 până la 23:00 și celebrul text „șapte zile pe săptămână”, revoluționând experiența clienților.

Revoluția plăților

În această perioadă, se pregătea o altă revoluție majoră. În 1949, Frank McNamara și partenerul său de afaceri Ralph Schneider au creat primul exemplu de card de credit „Diner’s Club”, care a permis pentru 200 de membri să ia masa pe credit în 27 restaurante din New York. La scurt timp după ce cardul Diner’s Club a apărut în scenă, Bank of America a lansat prima versiune a cardului de credit, pentru a permite utilizatorilor să aibă un sold al cardului de credit de la o lună la alta. În 1966, au lansat celebrul BankAmericard.

Acest nou mod interesant de a plăti ne duce în 1969, când banda magnetică modernă a fost inventată de un inginer IBM pe nume Forrest Parry. El a creat o modalitate de a lipi o bandă magnetică pe un card de plastic, iar invenția a fost curând adoptată de companiile de carduri de credit ca un instrument atât pentru confort, cât și pentru securitate.

Această revoluție a plăților a avut o transformare și mai mare atunci când a fost instalat primul bancomat; se știe că acest lucru a fost realizat în 1967 la Barclays Bank din North London de către John Shepherd-Barron și echipa sa. Barron a fost frustrat că nu a putut să-și încaseze cecurile după închiderea băncilor (care era adesea singura dată când era liber să facă acest lucru). Inspirat de ideea aparatelor automate de ciocolată, el a venit cu un plan de a crea o mașină care să distribuie bani în loc de ciocolată!

Din 1973, se puteau plăti cumpărăturile fără numerarul obișnuit, iar un an mai târziu, chiar în momentul în care internetul a luat ființă, Roland Moreno a inventat cardul inteligent, precursorul cardului pe care îl folosim și astăzi. De aici au urmat o serie de etape: În 1980 au apărut primele terminale de plată electronică; în 1986 a fost comercializat primul card inteligent CB și, în anul următor, a încorporat o hologramă pentru a spori securitatea și a proteja deținătorul.

În 1990, consumatorii au trebuit să introducă un cod de 4 cifre pentru a-și plăti achizițiile, iar șase ani mai târziu, o linie telefonică a băncii centrale le-a permis să oprească plata în caz de pierdere sau furt. În 1997, cardul inteligent, o invenție franceză, a fost exportat în întreaga lume și a fost lansat primul card internațional de retragere a banilor.

A fost o călătorie lungă pentru un instrument care a revoluționat procesul de cumpărare în-magazin. Aceasta a schimbat drastic secțiunea de „check-out” a punctelor de vânzare cu amănuntul, cu cecuri care au trecut în următorii 30 ani de la plata prin „numerar” la sistemul de plată modern pe care îl cunoaștem și astăzi. În 1973, am cunoscut introducerea codului de bare (patentat de doi studenți americani în 1952) și inventarea codului UPC (cifrele mici de sub liniile verticale). Această codificare a devenit un lucru obișnuit, iar identificarea produselor a accelerat procesele de la punctul de vânzare. Inițial rezervate pentru etichetarea vagoanelor de tren, acestea au fost în cele din urmă folosite de către supermarketul Commander Systems în 1974 pe pachetele de gumă de mestecat!

Chiar mai puțin costisitoare decât cipurile RFID, însă pentru cât timp? Acesta rămâne instrumentul universal de etichetare a produselor, la fel de ușor de utilizat pentru profesioniști, cât și pentru clienți pentru a economisi timp la finalizarea cumpărăturilor. Codul de bare este o adevărată revoluție pentru experiența clientului, însă despre care vorbim rar!

Simțiți senzația și reveniți!

În plus față de aceste schimbări privind plățile, această perioadă a cunoscut, de asemenea, o schimbare profundă în abordările de marketing, care au devenit din ce în ce mai țintite. În special, prin încorporarea simțurilor și metodelor de activare a acestora, marketingul senzorial a început dezvoltarea „personalizării” inovatoare.

În ceea ce privește atmosfera, unele magazine au deprins obiceiul de rula muzică în timp ce clienții lor își fac cumpărăturile, cu scopul de a-i distra și, desigur, de a-i încurajeze să rămână cât mai mult timp posibil în aceste noi spații. Totuși, resursele tehnologice ale timpului au însemnat că magazinele de vânzare cu amănuntul trebuiau să angajeze pe cineva care să se ocupe de difuzarea continuă a muzicii. Aici a apărut Muzak (precursorul Mood Media), iar în 1954 a inventat prima casetă muzicală fără sfârșit care a acoperit „automat” durata experienței la cumpărături.

În 1992, Abercrombie & amp; Fitch a devenit unul dintre cei mai mari jucători în acest domeniu, când au repoziționat compania pentru a se concentra pe marketingul senzorial. Combinând iluminatul, muzica și semnăturile olfactive, punctele de vânzare au devenit exemple reale de atracție, iar rezultatele vânzărilor au crescut semnificativ, acordând o însemnătate și mai mare importanței ambientului în-magazin, marketingului senzorial și impactul acestuia asupra consumului global.

În Franța, Mood Media a reînnoit designul sunetului prin crearea de liste de redare personalizate , cu Celio și Sephora ca primii săi clienți. Acest fapt a implicat lucrul la direcționarea țintită a clienților și furnizarea de muzică care să se potrivească așteptărilor lor. La începutul anilor ’90, de asemenea, au apărut primele ecrane pentru punctele de vânzare, în principal în scopuri publicitare, care s-au răspândit larg în anii 2000, cu o utilizare cu totul diferită.

Marketingul senzorial permite „distracția” clientului la punctul de vânzare, dar acest lucru nu împiedică retailerii să-și pună o întrebare simplă și extrem de importantă: cum îi faci pe clienți să revină în magazin? Industria aeriană, condamnată la creșterea concurenței ca urmare a dereglementării, a oferit primul răspuns. În 1981, American Airlines a lansat programul Frequent Flyer, o schemă de recompense pentru cei mai buni clienți ai săi.

S-a răspândit rapid în alte sectoare, începând cu industria hotelieră (Holiday Inn și Marriott – 1983), în cadrul închirierilor auto (National Rental Car – 1987) până la Groupe Casino și „Club Avantage”. Alte nume mari din comerțul cu amănuntul francez au urmat imediat, cum ar fi Galeriile Lafayette și BHV la începutul anilor 2000.

A devenit una dintre provocările majore într-o lume consumeristă hotărâtă, în care concurența este din ce în ce mai acerbă, iar stocarea datelor digitale progresează zilnic. Clienților li se oferă posibilitatea de a beneficia de oferte de reducere care le permit să achiziționeze un produs gratuit, ca recompensă pentru achizițiile lor anterioare! Ce experiență!

Un colos la pândă…

Acești 50 de ani au pus bazele societății moderne de consum. Dimensiunea magazinelor a crescut în continuare pentru a încuraja clasele sociale mai puțin bogate să facă cumpărături și să cheltuiască, de asemenea. Dincolo de acești factori, experiența clienților devine esențială pentru luarea deciziilor de către distribuitori și retaileri. Dacă nu astăzi, nicio altă eră nu a fost atât de fertilă pentru consum, optimizată de atenția specială acordată experienței clientului. Începând cu anul 1970, formatele s-au stabilizat și inovațiile au devenit mai rare, așa că a venit timpul să găsim noi modalități de a atrage oamenii în magazine!

Perioada dintre anul 1970 și secolul 21 au fost ultimii ani de comerț cu amănuntul în întregime fizic, în care toată lumea s-a luptat să găsească o modalitate de a dobândi, înțelege, distra și reține clienții, folosind modele de marketing din ce în ce mai precise, precum și instrumente tehnologice eficiente și sigure. Dar, în spatele scenei, se pregătește și un colos stând la pândă: Internetul este democratizat și comerțul electronic poate ieși brusc din umbră…